“Plantele au o viata sociala secreta”, suna citatul zilei de 10 iunie din cotidianul “The New York Times”. Citatul ii apartine lui Susan A. Dudley de la McMaster University, care a descoperit ca plantele sunt capabile sa-si recunoasca rudele. Printr-un complex de imprejurari care tine poate de hazard ori poate de vreo discreta strategie de marketing, citatul apare in preajma premierei mondiale a asteptatului film al lui M. Night Shyamalan, “The Happening”/ “Intamplarea”, care va fi lansat in Statele Unite (si la noi) vineri, 13 iunie. In acest film, codrul nu mai e frate nici macar cu americanul.
 
“The Happening” e cu atat mai asteptat cu cat precedentul film al lui Shyamalan, “Lady in the Water”/ “Doamna din apa”, a deceptionat depotriva publicul si critica. Invaluita in mister, productia lui “The Happening” a lasat sa transpire vestea ca va fi primul film al lui M. Night Shyamalan care nu va primi ok-ul comisiei de rating pentru a fi vazut de toata lumea. In SUA el a primit un “R” (adica e recomandata insotirea adolescentilor de pana la 17 ani de catre un adult), iar in Romania, comisia de rating de la Centrul National al Cinematografiei a fost mai drastica, nerecomandandu-l celor sub 15 ani. 

Considerat unul dintre cei mai interesanti autori ai momentului pentru metafizica sa de factura speciala, filtrata prin schema unui thriller si/sau a unui SF, M. Night Shymalan risca sa-si deconcerteze si mai mult admiratorii. Daca “Lady in the Water” folosea un kitsch pana la urma digerabil, “The Happening” pleaca la drum cu un mare handicap.

Este vorba despre decizia regizorului de a-si pune actorii sa joace pe langa rol, un pic schizoid, pentru a fi in ton cu povestea. Acest lucru se simte inca de la primele secvente, cand ai impresia ca Mark Wahlberg joaca prost. De fapt, asta se pare ca a fost intentia autorului. Doar in ultima secventa a filmului actorii par sa fie naturali, semn ca au aprofundat lectia furnizata de intriga. Dar atunci spectatorul poate fi deja plictisit si neinteresat de cum mai joaca actorii. 

Fara intentia de a spune prea multe despre subiect, sa precizam doar ca punctul de plecare al filmului il constituie un asa zis atac terorist petrecut in Central Park, New York. Oamenii au ramas ca impietriti, dupa care au inceput sa vorbeasca si sa se poarte ciudat, sfarsind prin a se sinucide.

In concertul deja depasit al acutelor apocaliptice, un film cu tema à la Shyamalan putea sa se invaluie in mantia unei metafizici personale. Asa cum s-a intamplat in “Signs”/ “Semne”, unde amenintarea extraterestrilor distrugatori era trecuta prin strecuratoarea spaimei de extraterestri somatizate de perioada Razboiului Rece, transformandu-se pana la urma intr-o morala umana si sincera. Apocalipsa o fi ea personala, dar are de-a face cu trecutul si conduita fiecaruia, cu spaimele pe care fiecare trebuie sa si le domesticeasca. Pericolul nu vine din afara, ci din noi.

“The Happening” nu se indeparteaza prea mult de universul cineastului, dar marseaza pe pedala ecologista in defavoarea aprofundarii subiectului. Povestea e pana la urma firava, metafizica lipseste, iar elaborarea te lasa cu dezamagirea ca cineastul nu s-a investit prea mult in subiect.

Nu doar actorii sufera din pricina dublei viteze, jocul intentionat bizar derutandu-te cu atat mai mult cu cat desfasurarea actiunii e previzibila si fortata, dar ajungi sa te intrebi daca nu e vorba mai degraba  de o parodie.

Dar filmul te lasa cu ceva. Cand iesi din sala, te astepti ca la adierea vantului oamenii sa se opreasca stana de piatra. Reintoarcerea lui M. Night Shymalan se lasa asteptata