Un tramvai numit dorinţă (engleză A Streetcar Named Desire) este un film american din 1951, o adaptare cinematografică a piesei omonime a dramaturgului american Tennessee Williams. În limba engleză, titlul este construit pornind de la un joc de cuvinte între numele unui tramvai real din San Francisco, Desire, şi numele francez Desiree. Filmul a fost regizat de Elia Kazan, care a regizat şi premiera teatrală a piesei, având în distribuţie actorii Marlon Brando (Stanley Kowalski), Vivien Leigh (Blanche DuBois), Kim Hunter şi Karl Malden. Toţi actorii, cu excepţia lui Leigh, care a înlocuit-o pe Jessica Tandy, au fost aleşi din distribuţia originală a piesei jucate pe Broadway.¹

În anul 1999, filmul, considerat ca fiind unul clasic, a fost denominat ca fiind de o „importanţă culturală semnificativă” de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii. Ca atare, a fost selecţionat spre conservare în Registrul naţional de filme al Statelor Unite ale Americii.

Cenzura timpului a pretins ca final al filmului excluderea scenei de cedare (similară unui viol) a lui Blanche în faţa lui Stanley prin înlocuirea cu ceva relativ comun, aşa cum ar fi părăsirea casei. De fapt, sfârşitul piesei este mult mai ambiguu, întrucât Stella provoacă deliberat condiţiile propice scenei finale, inclusiv acceptarea implicită a violului, prin plecarea sa de acasă cu bună ştiinţă şi lăsarea celor doi protagonişti, sora sa Blanche şi Stanley, singuri în casă.

Filmul a cucerit diferite premii ale Academiei Americane de Film, după cum urmează:

• Cel mai bun actor într-un rol secundar — Karl Malden
• Cea mai bună actriţă într-un rol principal — Vivien Leigh
• Cea mai bună actriţă într-un rol secundar — Kim Hunter
• Cel mai bun decor

De asemenea, a fost nominalizat pentru:

• Cel mai bun actor — Marlon Brando
• Cea mai bună imagine alb-negru
• Cele mai bune costume într-un film alb-negru
• Cel mai bun regizor — Elia Kazan
• Cea mai bună muzică
• Cel mai bun film
• Cel mai bun sunet
• Cel mai bun scenariu adaptat